Sfânta Walpurga
Sfânta Walpurga | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 710 d.Hr.[1][2][3] Crediton, Anglia, Regatul Unit |
Decedată | (69 de ani)[4] Heidenheim, Bavarian Circle(d), Sfântul Imperiu Roman |
Părinți | Richard the Pilgrim[*][[Richard the Pilgrim (saint of the Christian Church)|]] Wuna of Wessex[*][[Wuna of Wessex (queen of the West Saxons)|]] |
Frați și surori | Wunibald[*][[Wunibald (Incorrupt saint)|]] Willibald[*][[Willibald (8th century bishop and saint)|]] |
Religie | Biserica Catolică |
Ocupație | egumen |
Venerație | |
Sărbătoare | 25 februarie |
Apartenența | Ordinul benedictin |
Sfinți | |
Modifică date / text |
Sfânta Walpurga (n. 710 d.Hr., Crediton, Anglia, Regatul Unit – d. , Heidenheim, Bavarian Circle(d), Sfântul Imperiu Roman) a fost o călugăriță benedictină din evul mediu, stareță a Mănăstirii Heidenheim din Franconia.
Până la reforma protestantă Biserica fortificată din Cisnădie a avut hramul Sfintei Walpurga.[5]
Biserica fostei mănăstiri benedictine din Heidenheim este în prezent evanghelică luterană.
Sărbători
Sfânta Walpurga este sărbătorită în spațiul catolic de limbă germană în data de 25 februarie. În Dieceza de Eichstätt este sărbătorită și pe 12 octombrie, numele sărbătorii fiind „aducerea moaștelor sfintei Walpurga”.
În Evul Mediu era sărbătorită și ziua declarării ca sfântă, adică ziua de 1 mai. De aceea noaptea din 30 aprilie spre 1 mai a fost denumită „Noaptea Valpurgiei”.
Alte menționări
Asteroidul 256 Walpurga îi poartă numele. Biserica Sfânta Walburga din Bruges(en)[traduceți] este un monument de arhitectură barocă din Flandra de Vest.
Note
- ^ a b „Sfânta Walpurga”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Walburga, Trove, accesat în
- ^ a b Walburga, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|]]
|access-date=
necesită|url=
(ajutor) - ^ a b https://www.britannica.com/biography/Saint-Walburga Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Gustav Gündisch, Die Patrozinien der sächsischen Pfarrkirchen Siebenbürgens, în: Forschungen über Siebenbürgen und seine Nachbarn, München, 1987, p. 98.